De ce aş călători numai pe cont propriu

Am avut ocazia să călătoresc şi în excursii organizate, şi singură. Însă nu recomand decât a doua variantă.

De fiecare dată când am fost într-o excurise organizată am rămas ulterior cu un sentiment de nemulţumire. Aşa cum spunea şi o cunoştinţă despre excursiile organizate, ele mai degrabă îţi trezesc interesul decât să ţi-l satisfacă. Îţi dau cu linguriţa, când de fapt tu vrei să te saturi.

În primul rând nu te poţi abate traseul stabilit: trebuie să mergem în punctele A, B şi C. Ce contează că muzeul X sau piaţa Y sunt aproape de locul în care te afli la un moment dat... Dacă nu e în plan, nu se vizitează... Şi nici singur nu te poţi duce: rişti să te pierzi de grup şi dacă te-ai pierdut de grup, te-ai pierdut de autocar! Şi să te ferească Sfântu' să te pierzi de autocar! Îmi amintesc şi acum de atenţionările severe ale însoţitorilor de grup atunci când opream într-o benzinărie pentru nevoi evidente: Toată lumea să fie înapoi până la fără un sfert! Altfel plecăm. Şi urmează exemple cu turişti rătăciţi, pieduţi, uitaţi prin magazine...

Grupurile compacte de turişti sunt într-adevăr enervante, mai ales când faci parte din unul. Şi, ca să intrăm puţin în fizica de clasa a noua, viteza de deplasare a grupului este media aritmetică a vitezelor de deplasare ale indivizilor ce compun grupul. Lăsând gluma la o parte, se găseşte mereu un turist care trebuie aşteptat 15-20 de minute sau unul care să te abordeze cu o mină enervată şi să-ţi reproşeze că ai întârziat, deşi ai ajuns exact la ora stabilită: Hai, nu mai veneaţi? Ce era aşa de interesant de văzut?!

Ajungem la capitolul şoferii. Şoferii de autocar. Nu au un rol crucial? Vă înşelaţi. De ei depinde totul. Nu cred că mai mergem în Oxford. E domnu' şofer obosit, ne spunea împăciuitor însoţitoarea noastră dintr-o excursie din liceu. Sau: Nu mai urcăm. Nu vrea şoferul. Zice că se strică maşina... sau, culmea: Haideţi să mai strângem ceva (adică bani) pentru domnu' şofer. Trebuie să recunosc însă că ultima variantă am întâlnit-o doar într-o excursie din liceu.

Nu în ultimul rând, toate excursiile organizate prevăd un interval de timp destinat shopping-ului. Şi dacă nu vreau să cumpăr nimic? Nu ai ce face. Nu ai timp să pleci singur să vizitezi ceva – ştiţi lecţia: autocarul pleacă, riscaţi să rămâneţi pe-aici. Când am vizitat Parisul, un sfert din timp a fost dedicat shopping-ului în La Défense. Până la urmă am cedat şi mi-am şi eu cumpărat o pereche de ciorapi.